Armata in Evul Mediu

Primele armate medievale au avut la baza trupele tribale recrutate in acelasi mod, din cele mai vechi timpuri. Acestea, in timp, au evoluat in armatele feudale alcatuite din vasalii domnului sau nobilului. Titularii ce faceau parte din armata, erau obligati sa faca un serviciu militar in fiecare an. Acest lucru, la inceput, dura saptamani sau luni de serviciu militar efectuat de vasalii si soldatii profesionisti sau mercenari, in tot acest timp vasalul era retinut personal pe mosia nobilului sau a regelui. Armatele regale si a nobililor bogati de mai tarziu, constau in cea mai mare proportie din mercenari si militari profesionisti. Ulterior, vasalii au trimis bani, in locul servirii prin prezenta lor fizica in armanta, iar acest “impozit martial” a ajutat regii pentru a sprijini armatele pe perioada intregului an.

Serviciul militar in armatele feudale a fost o chestiune de datorie si onoare pentru cavaleri. Intr-o societate predominant razboinica, cavalerii traiau pentru oportunitatea de a lupta. Succesul in lupta a devenit principala cale de recunoastere sociala si bogatie. Pentru militarii de cariera lupta si razboiul era considerat un loc de munca, mai ales pentru fiii aristocratilor care aveau ghinionul sa nu fie primul mostenitor care primea majoritatea averii. Participarea la armata nu a intrat in datoria taranilor, dar atunci cand acestia erau solicitati sa participe la razboi, o considerau o adevarata onoare.

Prin secolele XIV-XV multi oameni din paturile de jos ale societatii au intrat in randurile armatei de profesionisti platiti, care de cele mai multe ori erau platiti mai bine decat daca ar fi executat munci pasnice. O atractie puternica pentru un om de rand de a intra in randurile armatei profesioniste a fost perspectiva prazii de razboi care-i putea imbogati peste noapte. Razboinicii tribali ramaneau loiali sefului lor militar si vor lupta pentru el atata timp cat acesta le putea oferi un trai bun, fara griji si prada de razboi. Aceste idealuri de razboi au insufletit soldatii pe parcursul intregului ev mediu. Cavalerii de rang mic si pedestrasii profesionisti au dorit intotdeauna oportunitatea de a lua parte la atacul impotriva unui oras sau castel bogat, deoarece toate orasele si cetatile care opuneau rezistenta erau jefuite in mod traditional. Astfel, un soldat putea aduna o bogatie mai mare de cateva ori cat valora solda pe an, in timpul unui raid impotriva unor orase sau cetati bogate. Bataliile au oferit intotdeauna oportunitati de castig pentru toti. Armurile si armele celor cazuti in lupta puteau fi vandute si valorificate, iar cavalerii capturati puteau fi rascumparati pe sume considerabile.